Crucea.ro

O notita publicata de B.O.R. anunta intr-o fraza:

4 februarie 1925 – Sfântul Sinod hotărăşte înfiinţarea Patriarhiei Române; mitropolitul primat Miron Cristea devine „arhiepiscop al Bucureştilor, mitropolit al Ungrovlahiei şi patriarh al Bisericii Ortodoxe Române”.

O rasplata a Constantinopolului pentru schimbarea, cu citeva luni inaintea acestei decizii, a calendarului ortodox, actul evocat mai sus este, printre altele, o parte din pretul tradarii Sfintei Traditii.

Condacul 1
Pe alesul si marele marturisitor veniti o iubitorilor de mucenici sa laudam pe Marcu cel urmator scaunului apostolesc, pe cel intocmai cu apostolii si de un obicei cu Ioan Evanghelistul, sa-l cinstim cu laude zicand:

Bucura-te sfinte Marcu mare marturisitor si aparator al Ortodoxiei!

Icosul 1

Urmator ingerilor te-ai aratat de Dumnezeu purtatorule Marcu, si ales fiind din pantecele maicii tale cu adevarat ca un luceafar intre stele te-ai aratat, pentru care te laudam:

Bucura-te cel scris in cartea vietii cea din ceruri
,

Bucura-te luceafar intre sfinti luminator
,

Bucura-te ca ingerilor cu vietuirea ai urmat
,

Bucura-te cel ce arhanghelilor cu marturisirea te-ai asemanat
,

Bucura-te cel ce din scutece cu laptele duhovnicesc te-ai hranit,

Bucura-te ca obiceiurilor batran te-ai aratat,

Bucura-te lauda cuvioasei tale maici,

Bucura-te rod al sfintei rugaciuni
,

Bucura-te sfinte Marcu mare marturisitor si aparator al Ortodoxiei!

Sursa: Crestinortodox.ro

Cuviosul părintele nostru Antonie era de neam egiptean, născut din părinţi de bun neam, care aveau avuţie multă; şi fiind ei creştini, creştineşte îl creşteau şi pe el. Pe cînd era mic, se afla la părinţii lui, necunoscînd pe altcineva mai mult, decît pe dînşii şi casa lor.

Dar după ce a crescut şi s-a făcut mare, sporind cu vîrsta, n-a voit a învăţa carte şi a fi cu ceilalţi copii; şi ca un adevărat creştin, mergea cu părinţii săi la biserică. El nu se lenevea ca un copil, nici după ce a sporit cu vîrsta, ci se supunea părinţilor şi luînd-aminte la citiri, gîndea la folosul lor. Dar avînd nenumărată bogăţie, nu supăra pe părinţi pentru hrana deosebită şi scumpă, nici plăcerile lumii nu le căuta; ci cu cele ce se aflau se îndestula şi nimic mai mult nu căuta.

După moartea părinţilor lui, rămînînd singur cu o soră mai mică şi fiind de 18 sau 20 de ani, se îngrijea de casă şi de sora sa. Dar n-au trecut şase luni de la moartea părinţilor lui, şi ducîndu-se la biserică, după obicei, îndreptîndu-şi mintea, gîndea cum apostolii lăsînd toate, au urmat Mîntuitorului, iar ceilalţi vînzîndu-şi averile lor, le aduceau şi le puneau la picioarele apostolilor, spre a le împărţi celor ce aveau trebuinţă; apoi gîndea la aceasta, cîtă răsplată este pregătită acestora în ceruri.

Acestea gîndind el, a intrat în biserică şi se întîmplase atunci de se citea Evanghelia, şi a auzit că Domnul a zis bogatului: De voieşti să fii desăvîrşit, du-te, vinde-ţi toate averile tale şi le dă săracilor, apoi vino de-Mi urmează Mie şi vei avea comoară în ceruri. Atunci Antonie, ca şi cum de la Dumnezeu i-ar fi venit pomenirea sfinţilor şi pentru dînsul s-ar fi făcut citirea, ieşind din biserică, a dăruit vecinilor din sat averile ce le avea de la strămoşi şi care erau 300 de pămînturi bine roditoare; ca astfel în nimic să nu-l supere acestea pe dînsul şi pe soră-sa; iar celelalte cîte le avea mişcătoare, vînzîndu-le şi adunînd mult argint, l-a dat săracilor; apoi, oprind puţin pentru sora sa, a intrat iarăşi în biserică şi auzind în Sfînta Evanghelie pe Domnul zicînd: Nu vă îngrijiţi pentru ziua de mîine, a ieşit din biserică, împărţind săracilor şi argintul oprit pentru sora sa.

Pe sora sa încredinţînd-o unor cunoscute şi credincioase fecioare ca s-o crească şi să petreacă acolo, el se îndeletnicea pe lîngă casă în nevoinţe şi pustnicie; căci încă nu erau în Egipt dese mînăstiri şi nici un monah nu ştia pustia cea depărtată, ci fiecare din cei ce voiau viaţa cea retrasă, se nevoiau deosebit, nu departe de satul său.

Deci era atunci în satul cel mai apropiat de al lui Antonie, un bătrîn care din tinereţe se nevoia în viaţa monahicească; pe acesta văzîndu-l Antonie, i-a rîvnit fapta sa bună, deci, mai întîi a început şi el a petrece în locurile apropiate de satul său; şi nu numai pe acesta l-a rîvnit, dar, dacă ar fi auzit că se afla cineva din cei sîrguitori şi îmbunătăţiţi într-un alt loc oarecare, se ducea şi îl căuta, ca o albină înţeleaptă, ca să sugă florile şi nu se întorcea la locul său, pînă ce nu-l vedea pe acesta; apoi ca o merinde luînd fapta bună de la dînsul, se întorcea acasă.

Petrecînd acolo în acest chip, îşi iscusea mintea ca să nu se întoarcă lui lucrurile părinţilor săi, nici pe rudeniile sale să le mai pomenească; ci tot dorul şi toată sîrguinţa s-o aibă spre căutarea pustniciei. Auzind că Apostolul zice: Iar cei ce nu lucrează să nu mănînce, pentru aceea lucra cu mîinile sale, din care o parte cheltuia pentru dînsul, iar cealaltă o da săracilor. Şi se ruga adeseori, auzind că liniştitorului se cade deseori a se ruga necontenit; căci atît de mult lua aminte la citire, încît nimic din cele scrise să nu rămînă neînţelese de dînsul, ci toate să le ţină minte; şi astfel să i se facă mintea în loc de cărţi.

Astfel petrecînd Antonie, era iubit de toţi; el se supunea celor îmbunătăţiţi, către care se ducea şi-i iubea pe toţi; apoi deprindea în sine sporirea faptei bune şi pustnicia fiecăruia; privind pe a unuia cu bucurie, urmînd altuia cu rugăciunea, altuia cu nemîncarea, iar altuia cu iubirea de oameni; şi învăţa de la unul privegherea, iar de la altul cinstirea; după aceea, se minuna de unul pentru răbdare, iar de altul pentru postirea şi culcarea pe jos şi reaua pătimire, vedea blîndeţea unuia şi îndelunga răbdare a altuia; în sfîrşit, urma după a tuturor bună credinţă întru Hristos, şi însemna dragostea ce aveau între dînşii, unii către ceilalţi. Astfel plin de pildele faptelor bune, se întorcea la locul sihăstriei sale. Deci, adunînd în sine multe de la fiecare, se sîrguia să urmeze pe ale tuturor. El nu voia să se arate că întrece în fapte bune pe cei de o vîrstă cu dînsul, ca astfel aceia să se bucure. Deci, toţi cei din sat iubitori de bine, pe care îi avea întru obişnuinţă, văzîndu-l astfel, îl numeau iubitor de Dumnezeu. Şi unii ca pe un fiu, iar alţii ca pe un frate îl salutau.

Iar urîtorul de bine şi pizmaşul diavol nu suferea văzînd un tînăr cu o nevoinţă ca aceasta. Ci, cele ce a cugetat să facă, a început asupra acestuia să le aducă. Mai întîi îl supăra pe dînsul ca din nevoinţe să înceteze, aducîndu-i aminte de avuţii, de purtarea de grijă a surorii sale, de prietenia multora, de iubirea de argint, de iubirea de slavă, de dulceaţa desfătării şi celelalte odihne ale vieţii; şi mai pe urmă, arătîndu-i asprimea faptei bune şi cum că este mai mare osteneala ei. Îi punea în minte şi neputinţa trupului şi lungimea vremii, şi în scurt timp, mulţime de gînduri a ridicat în mintea lui, vrînd să-l depărteze de la gîndirea lui cea dreaptă.

Read the rest of this entry »

Addressing the COP 15 summit last Thursday, 5 time- Bilderberg attendee, president of the Socialist International, and current prime minister of Greece, George Papandreou, stated that “at this time, we are observing the birth of global governance.”
After this statement we continuously hear parroted by members of the Bilderberg Group, he added: “We must, however, agree to an obligation and be committed to carrying this out.”
The interesting thing is that Papandreou published a version of the same speech on his own website, but with an altered- but certainly more revealing- text:
“This is global governance in the making. But we must agree, and agree to a binding commitment.”
He also admitted he was not there only as Prime Minister of Greece:
“The Socialist International, which I also represent here, has proposed, among other measures, funding through an international carbon tax, green bonds or transaction taxes, transforming foreign debt into equal funds to be used by poor countries for climate change adaptation.”

More & source: Infowars.

Intr-o ironica smucire a istoriei, la 1 decembrie* 2009, Constitutia Europeana intra in vigoare, devenind coloana vertebrala a legislatiei statelor UE. Legile Romaniei vor fi facute dupa placul altora: dupa 91 de ani, noima Romaniei se va tocmi prin straini, in Noua Uniune Europeana.
Am trait s-o vad si pe asta.

* 1 decembrie in calendarul civil.

The “feast of Halloween,” celebrated by many in America, is rapidly finding its way in many parts of our world. It is portrayed as harmless fun for children. This could not be any further from the truth! Halloween is normally regarded as one more occasion for a party, one more opportunity for a good time without the least inquiry as to its meaning or origins. It is hardly a surprise when we consider that the greatest feasts of Christianity such as Pascha (Easter) and the Nativity of Christ (for which our ancestors prepared with fasting, prayers and tears) are now to so many, simply dates for eating, drinking and the exchanging of gifts. Be warned: Halloween is not what it appears to be! Its seemingly innocent manifestations represent a memory of an ancient celebration deeply rooted in paganism and demonology; furthermore, it continues to be a form of idolatry in which Satan, the angel of death is worshipped.

Known also as All Hallows Eve, the feast of Halloween began in pre-Christian times. It was originally a Celtic festival celebrated widely among the peoples of the British Isles and northern France. These pagan peoples believed that life was born from death. On this night, a certain deity whom they called Samhain, their lord of Death, was honoured at their New Year’s festival (end of October). On that night, Samhain was believed to lead hosts of evil spirits into the world. Samhain is also identified as the Grim Reaper, the leader of the ancestral ghosts. On the evening of the festival, a huge bonfire built from oak branches, which they believed to be sacred, was ignited in a high place. Upon these, fire sacrifices of crops, animals and even human beings were burned as an offering in order to appease their demon lord. It was also believed that Samhain, being pleased by their faithful offerings, allowed the souls of the dead to return to their homes for a festal visit on this day. Thus they believed that cold, dark creatures filled the night, wandering and begging amongst the living. It is from this belief that the practice of wandering about in the dark dressed up in costumes imitating ghosts, fairies, leprechauns, elves, smurfs (a German nature spirit), and other assorted demons, grew up. It is important to note that the ‘souls of the dead,’ or ghosts, are in fact demons cunningly mimicking the attributes of departed loved ones as much as is necessary to delude the observer. Any attention paid to such illusions is destructive! The dialogue of “trick and treat” is also an integral part of this system of beliefs and practices. It was believed that the souls of the dead who had entered into the world of darkness, decay and death, and therefore into total communion with and submission to the demon Samhain, bore the affliction of great hunger on their festal visit. Out of this grew the practice of begging for “treats” (offerings). If these “treats” were not forthcoming, then the wrath and anger of Samhain would be unleashed through a system of “tricks” (curses).

From an Orthodox Christian viewpoint, participation in these practices at any level is idolatrous, and a genuine betrayal of our God and our Holy Faith. To do so by dressing up and going out would be to willfully seek fellowship with the ‘dead’ whose lord is also known as Satan, the Evil One, who stands against God. Or, to participate by submission to the dialogue of “trick or treat” is to make offering, not to innocent little children, but to the lord of Death, whom they unknowingly serve as proxy for the ‘dead.’
Read the rest of this entry »

Following a day of clashes between security forces and Arab rioters in Jerusalem, Damascus-based Hamas leader Khaled Mashaal on Sunday evening stated that the fate of the capital would be determined by force, not negotiations.
“The fate of Jerusalem will be determined only by confrontation and not by the negotiating tables,” Mashaal said in a speech, according to Channel 10.
“The Israelis want to divide al-Aqsa Mosque, and this is not all. They want to hold their religious ceremonies in the mosque … in preparation for demolishing it and building their temple there,” he reportedly said.
Israel is interested in handling the Jerusalem issue unilaterally so that it is not included in negotiations with the Palestinians, Masha’al claimed.
“Jerusalem is all of Jerusalem, not only [the east Jerusalem neighborhood of] Abu-Dis. The Arabs and Muslims are [the city's] residents, and the Zionists have no claim over it,” he said.
“I call for angry protests in Palestine and in the Arab world. Today, protests began in [the] Gaza [Strip], and we hope they will spread to the West Bank. It is important for there to be a united Palestinian position. We must send a message to the world: In light of the settlements and actions in Jerusalem, there are no negotiations and we must rethink our steps,” the Hamas leader concluded.
Also on Sunday evening, Jordan warned Israel against “provocative behavior” in the city, saying continued violence could “derail all opportunities of peace and stability in the region.”
“Any new provocative attempts by Israeli troops and Jewish extremists such as what happened today in the shrine’s compound represents a flagrant violation of international law and conventions and sets the stage for more tension and acts of violence,” Jordanian Minister for Media Affairs and Communication Nabil Sharif was quoted by the UAE-based Khaleej Times as saying in a statement.
“Jordan, out of its historical responsibilities in being the custodian of the holy places in Jerusalem, is extremely worried about what is taking place and warns against going ahead with this provocative behavior on the part of Israeli troops,” he reportedly added.
According to the report, Sharif urged “an immediate end to such dangerous practices which threaten to derail all opportunities of peace and stability in the region”.
Nine police officers were lightly injured and 21 rioters arrested, during clashes that broke out between Arabs and police on the Temple Mount, in the alleyways of the Old City’s Muslim Quarter and east Jerusalem in a fresh round of violence that threatened to keep already-heightened tensions in the capital simmering.

Source and more: Jerusalem Post

(Mănăstirea Cetăţuia din Iaşi, stema Moldovei

Sursa: blogul d-lui Dumitru Agachi

In 1921, la 25 octombrie (in calendarul civil, care se schimbase inca din 1919), s-a nascut Majestatea Sa Regele Mihai, care implineste azi 88 de ani. La multi ani!

WASHINGTON – President Barack Obama declared the swine flu outbreak a national emergency, giving his health chief the power to let hospitals move emergency rooms offsite to speed treatment and protect noninfected patients.

The declaration, signed Friday night and announced Saturday, comes with the disease more prevalent than ever in the country and production delays undercutting the government’s initial, optimistic estimates that as many as 120 million doses of the vaccine could be available by mid-October.

Health authorities say more than 1,000 people in the United States, including almost 100 children, have died from the flu, known as H1N1, and 46 states have widespread flu activity. So far only 11 million doses have gone out to health departments, doctor’s offices and other providers, according to the Centers for Disease Control and Prevention officials.

Administration officials said the declaration was a pre-emptive move designed to make decisions easier when they need to be made. Officials said the move was not in response to any single development.

Source & more here.

O mostra de argumentatie neocalendarista:

Mitropolitul Serafim de Pireu:
O RĂTĂCIRE COMUNĂ:
ZELOTISMUL RADICAL ŞI ECUMENISMUL SINCRETIST

Înalt preasfinţitul Mitropolit explică de ce nu întrerupe pomenirea ecumeniştilor.

Mitropolitul Serafim de Pireu a trimis o scrisoare către domnul Dimitrios Hatzinikolaos, profesor suplinitor în Ştiinţe Economice la Universitatea din Ioannina, prin care îi răspunde asupra conţinutului scrisorii, care a fost publicată în „Orthodoxos Typos” („Presa Ortodoxă”), despre „Calendarului Strămoşesc”.
În această scrisoare, Mitropolitul de Pireu susţine că: ecumenismul sincretist şi zelotismul radical constituie două feţe ale aceleiaşi monede de rătăcire. Paralel, Mitropolitul de Pireu explică de ce nu întrerupe pomenirea (la Sfânta Liturghie a) ecumeniştilor, în timp ce justifică parţial comportamentul Patriarhiei Ecumenice (în ciuda faptului că nu este de acord cu el), care se află în robia închisului stat kemalic şi caută sprijin la forurile internaţionale. Întregul text al scrisorii are următorul conţinut:

„Distinsule Domn Profesor,

Am citit scrisoarea Dumneavoastră, pe care o numiţi deschisă, către smerenia mea, caracterizându-mă „nou-calendaristul” Mitropolit de Pireu, ca şi cererile pe care mi le adresaţi prin ea şi V-aş ruga să-mi permiteţi ca, fără nicio dispoziţie reacţionară, să Vă informez că nu m-am ridicat – precum spuneţi – împotriva ortodocşilor ce urmează calendarul strămoşesc, pentru că Biserica lui Hristos cea Una, Sfântă, Sobornicească, Apostolească şi Nedespărţită este constituită din Biserici Autocefale, din care unele urmează calendarul iulian îndreptat, iar altele calendarul neîndreptat numit şi strămoşesc. Prin urmare, eronat Vă exprimaţi despre aşa-numitul meu atac împotriva ortodocşilor calendarului strămoşesc.
Micimea mea, pentru faptul că mişcările au avut loc între hotarele jurisdicţiei mele canonice, a adus la cunoştinţă, precum avea datoria, pleromei Bisericii asupra precarităţii canonice şi eclesiologice a celor din afara Trupului Bisericii care acţionează şi se autodefinesc drept Adevăraţii Creştini Ortodocşi.
Şi aceasta, iubite domn profesor, pentru că Biserica pe care a întemeiat-o Domnul în ziua Cincizecimii prin pogorârea Preasfântului şi de viaţă-Făcătorului-Duh este doar Una şi nu are nicio soră, iar drept Cap al Ei îl are doar pe Întemeietorul Ei, Domnul Iisus Hristos, al Cărui preacurat şi sfinţit Trup îl constituie.
Din acest Trup fac parte sfinţii care din veac au bineplăcut lui Dumnezeu, prima fiind Preacurata şi Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, apoi Apostolii, Părinţii, Martirii, Cuvioşii, Drepţii, care se află în ceruri şi care se luptă pe pământ. De aceea nu există nicio posibilitate sub pretextul oricărei justificări sau cauzalităţi binecinstitoare de a întemeia o Biserică, adică un Trup al lui Hristos, dintr-o convingere şi inspiraţie umană, cum în mod tragic o fac para-sinagoga romano-catolică, monofiziţii anti-calcedonieni şi nefericitele comunităţile protestante.
Din păcate aceeaşi tactică au aplicat-o şi cei ce s-au autodefinit ca Adevăraţii Creştini Ortodocşi, considerând că prin orice declaraţie „dizidentă” a celor ce legiferează de la Dumnezeu, dogmatic şi eclesiologic, ei trebuie să întemeieze o Biserică, adică un Trup al lui Hristos şi bineînţeles divizându-se, caterisindu-se şi anatematizându-se reciproc. Gândesc logic că vă daţi seama de lipsa de demnitate şi de tragismul unor astfel de acţiuni, pe care le justificaţi, după cum se vede din textul Dumneavoastră, prin alunecarea în ecumenismul sincretist a unor slujitori ai Trupului Bisericii.
Să mi se îngăduie să spun că atât zelotismul radical, cât şi ecumenismul sincretist constituie două părţi ale aceleiaşi monede înşelătoare şi sunt despărţite de comuniunea cu Dumnezeul cel întreit sfânt al adevărului şi al dreptăţii.
Mă întrebaţi de ce nu încetez pomenirea celor care au manifestat de-a lungul vremurilor teze ecumeniste sincretiste, dar vă daţi seama, sper, că o astfel de acţiune atât de serioasă presupune, conform Dreptului Canonic al Preasfintei Biserici Ortodoxe Universale şi de asemenea conform Dumnezeieştilor şi Sfintelor Canoane 13 şi 15 ale Sinodului numit I-II, proclamarea publică şi pe faţă a eresului şi a învăţăturii eretice în Biserică, care va fi materializată nu doar prin declaraţii absurde (ἐξ ἀνοησίας), făcute dintr-o politeţe prost înţeleasă sau din interes politic, ca în cazurile de mai sus, ci printr-o participare conştientă la erezie demonstrată prin împărtăşirea din acelaşi Potir. Însă aşa ceva din fericire nu s-a întâmplat şi prin urmare cererea Dumneavoastră este nefondată.
Declar cu toată puterea, că în orice caz, atunci când voi fi informat şi mă voi încredinţa de o astfel de cădere tragică a oricărui cleric, imediat şi înaintea impunerii sinodale voi interzice în hotarele jurisdicţiei mele canonice pomenirea canonică a respectivei persoane.

Aici, Distinsule Domn Profesor, nu trebuie să se ignore faptul că noi vorbim din interiorul securităţii pe care ne-o oferă Patria elină, însă cei ce slujesc Neamul din Preacinstitul Tron Ecumenic vorbesc din perspectiva situaţiei lor tragice şi de sub ghearele încârligate ale severului stat turc kemalic şi caută sprijin la forurile internaţionale prin reprezentanţii comunităţilor religioase eretice locale şi împotriva acestora, de foarte multe ori, încearcă de nevoie să conveargă lucrurile explicabil, fapt cu care eu personal nu sunt de acord, dar pe care pot să măcar să-l înţeleg.

Încheind smerit Vă doresc, ca să vă daţi seama de adevărul lucrurilor.”
Serafim, Mitropolit de Pireu”

Sursa: „Orthodoxos Typos”, 14-08-2009; traducere din limba greacă: Ieromonahul Fotie, via Impantokratoros.gr